marți, 25 martie 2008

Hole in the earth

"There's a hole in the Earth,I'm out"
(Deftones-Hole in the Earth)


Ma tot foiesc prin casa de ceva vreme...
Imi caut ceva de invatat, dar n-am.Nu gasesc nimic care sa-mi trezeasca interesul.Toate notiunile de orice natura evoluata si nu numai, imi creeaza o senzatie de nepasare si sunt indiferenta la orice veste a lor.
N-am chef de ele.Nu ma intereseaza.
Imi spun ca am lucruri mai bune de facut si deschid blog-ul.
Muzica imi canta in urechi, caietele sunt deschise si aruncate pe birou, o ciocolata sta sa cada prada poftelor mele, obiectele personale stau la locul lor,
iar o cutie cu
rezerve de cerneala parca e picata din alta lume intr-un colt din nivelul superior al biroului.E o dezordine catastrofala, ati spune.Da.Poate.Dar de ce?
Dupa mine e mai haotica ordinea tuturor lucrurilor, pentru ca astfel fiecare lucru bine pus la loc
e mai putin interesant decat cel care nu e.Ordinea provoaca monotonie si dezinteres.Dezordinea
provoaca implicare, agitatie, mister.
Asa e si cu vietile noastre.Cele ordonate n-au nimic de aratat special.Cele dezordonate in schimb
au sentimentul de nerv-continuu.Nu te simti mort.Nu esti monoton.Tinzi sa spui ca esti satul dar de fapt nu e asa deloc.
Esti pur si simplu prea activ si devii obosit.De ce spuneti toti ca aveti vieti monotone?
N-aveti nimic.Nu stiti ce spuneti.Nu faceti ce trebuie.Nu stiti sa va purtati cu viata.
Ofera.Primeste.
Asta e mersul.
Dar acum mintea imi zboara la altceva.Chiar daca afara a plouat si a nins.
Vreau sa fie cald.Vreau sa ma dezbrac de toate hainele care mi-ar imbratisa sufocant aspectul de multe ori nud.Vreau sa-mi dezgolesc un umar copilareste si sa-l las sa fie mangaiat de razele imoralului Soare, sa fie sarutat de vant, sa fie curtat de firele de par care se vor juca necontenit ca niste fete virgine la un joc in care baietii vin sa le peteasca.Vreau sa-mi eliberez picioarele.Sa le alint pe iarba si sa le dezvalui lumii intregi...Sa las roua de dimineata sa se astearna peste ele si sa le atinga usor..
atat de usor incat sa tremur si sa simt mii de furnicaturi.Vreau sa-mi las pieptul in bataia razelor soarelui...sa-mi mangaie usor sanii dezveliti si sa mi-i rumeneasca in cel mai placut bronz posibil care apoi sa fie oblojit cu buzele cuiva.
De ce mereu trebuie sa-mi fie asuprite imaginile de idei sumbre si adancite in abis?
De ce nu poate sa fie mereu soare, de ce nu ma pot calma intotdeauna cand trebuie si trebuie sa ma gandesc la toate variantele posibile, de ce trebuie sa am la ce reactiona astfel?De ce nu pot umbla goala pe iarba verde dintr-o gradina? De ce nu pot sa-mi simt calcaiele adancite in pamant?De ce nu pot sa-mi scot din minte anumite imagini? De ce trebuie sa ma agit atunci cand tu flirtezi?De ce nu te poti abtine?
De ce nu esti mereu in spatele meu sa ma tii in brate?
Pentru ca...esti al meu.
Si asta ne complica actiunile si existenta in diferite moduri scotand monotonia din peisaj.Moduri placute totusi...

...

Pentru ca esti al meu.